Când Șoimii au Cucerit Rețeaua
Din știință în pseudoștiință: lovitura digitală pe care n-am oprit-o niciodată
Când internetul a ajuns, în sfârșit, în România anilor ’90, nu a apărut ca o simplă tehnologie nouă, ci ca o eliberare. Pentru o națiune abia ieșită din cleștele cenzurii lui Ceaușescu, sfărâitul modemului era sunetul libertății în plină desfășurare. Adepții științei, tinerii IT-iști și cititorii înfometați de cunoaștere aveau deodată lumea la îndemână, ambalată prin Trumpet Winsock, Netscape și acele linii telefonice zgomotoase, dar miraculoase. Calculatoarele erau scumpe, da, dar erau pașapoarte: o șansă de a învăța, de a construi, de a evada din ignoranța unui regim care trăia din a-și ține poporul în întuneric. Pentru o clipă, am crezut că internetul ne va face mai deștepți, mai liberi și mai greu de manipulat. Eram, privind retrospectiv, incorigibil de idealiști.
Calculatoarele în sine purtau o aură aparte. Un AMD DX de 40 MHz cu buton Turbo nu era doar o mașină, era un simbol de statut, iPhone-ul vremurilor sale. Unii le cumpărau pentru copii, ca poliță de asigurare pentru viitor; alții ca să-și etaleze averea. Dar foarte mulți le cumpărau dintr-o pură foame de cunoaștere, încercând să compenseze pentru deceniile pierdute sub cenzura sufocantă. România fusese printre ultimele țări din Europa care îmbrățișa tehnologia, prea mult timp ținută în lanțuri de controlul draconic al informației impus de Ceaușescu. Regimul își înfometase deliberat populația de cunoștințe, asigurând laude pentru conducător și ignoranță despre restul lumii. Când zidurile au căzut în 1989, porțile informației s-au deschis larg. Pentru o scurtă clipă, părea că progresul nu mai poate fi oprit.
Privind înapoi acum, este imposibil să nu sesizezi naivitatea acelor vremuri. Am crezut că internetul va fi folosit doar pentru bine, o autostradă a medicinei, științei, agriculturii, tehnologiei, un antidot împotriva ignoranței. În schimb, a devenit un fel de Obor digital. Mai întâi site-uri subterane, apoi pornografie și, destul de repede, platformele de social media care au perfecționat tehnica de monetizare a viciilor umane: lăcomia, furia, invidia, ura. Ceea ce trebuia să ne elibereze a sfârșit prin a ne diviza în triburi, camere de rezonanță și secte. Grupuri ascunse au răsărit peste tot, adepții radicalizați s-au înmulțit, iar un milion de conturi strălucitoare sau furioase scuipau vitriol către audiențe de ordinul milioanelor.
Este greu să supraestimezi rolul rețelelor sociale în mediul global actual. Ori de câte ori cineva sugerează măcar o minimă responsabilitate pentru informație, standarde pe care altădată le ceream ziarelor sau televiziunii, apare corul previzibil: „libertatea de exprimare!” Și de ce n-ar striga? Politicienii, pseudo-vindecătorii, escrocii și influencerii prosperă în această mlaștină tocmai pentru că nu pot fi trași la răspundere pentru minciunile lor. Grupurile lor private sunt cutii negre, mărturiile lor atent construite, iar „dovezile” lor nu sunt altceva decât manipularea emoțională a celor disperați.
Luați „vindecătorul holistic.” Unul împinge uleiuri esențiale, altul promovează un „dispozitiv de frecvență” de buzunar care ar neutraliza bolile. Sunt peste tot: Instagram, YouTube, TikTok. Cum îi înfrunți pe toți, căci sunt cu miile? Cum să ceri un studiu clinic pentru fiecare gadget și poțiune? Nu poți. În schimb, privești cum oameni disperați își cheltuie ultimii bani în timp ce aceste conturi explodează în urmăritori și venituri. Și când atragi atenția asupra problemei, că știința respinge aceste leacuri ca pe “frecția Diana la picior de lemn”, răspunsul e repetat pe de rost: „Asta vrea Big Pharma să crezi.”
Marile companii din spatele acestor produse cunosc perfect jocul legal. Doterra, Young Living și rivalii lor afișează avertismente pe fiecare etichetă: „nu este destinat diagnosticării, tratării, vindecării sau prevenirii vreunei boli.” Dar armatele lor de promotori spun altceva: „grad terapeutic,” „puritate ancestrală” și, cel mai cinic, „sunt obligați să scrie acel avertisment doar pentru că altfel Big Pharma i-ar distruge.” Disonanța cognitivă e aproape comică, dacă n-ar fi atât de profitabilă și, în același timp, atât de letală.
Ai putea crede că leacurile născocite acum mii de ani, pe vremea când se credea că bolile sunt cauzate de „umori” și nu de microbi, ar fi astăzi uitate în papirusuri prăfuite, păstrate în încăperi strict controlate, relicve ale unei istorii zbuciumate. În realitate, ele renasc în ambalaje lucioase și sunt vândute online maselor. Internetul, chiar instrumentul care ar fi trebuit să îngroape aceste aberații, fiind cel care le întreține. Ceea ce trebuia să fie un monument al progresului uman a devenit o fabrică de dezinformare, profit și exploatare, una care aproape sigur ucide mai mult decât salvează.
Cum am ajuns aici? Răspunsul e la fel de vechi ca însăși natura umană: lăcomia, setea de putere, dorința de a domina. Este versiunea modernă a liderului ancestral de haită, cel care își însușește haremul, masacrează puii rivalului și conduce până când și el este doborât. În lumea animală, ciclul se termină la marginea junglei. În lumea oamenilor, același instinct, amplificat de tehnologie, a costat milioane de vieți. Ura rasială a lui Hitler și-a găsit megafonul în radio și mitinguri. Urile de azi și-l găsesc în algoritmi. Instrumente diferite, același apetit primar.
Și pentru că lăcomia are nevoie de exemple, nu trebuie să cauți mai departe decât la falșii profeți ai anti-științei. Andrew Wakefield, radiat din registrul medical britanic în 2010 după articolul său fraudulos din The Lancet, a încasat peste 400.000 £ de la avocatul Richard Barr și alte grupuri pentru a alimenta o campanie juridică împotriva vaccinurilor. Reiner Fuellmich a sifonat 700.000 € din așa-numita „Fundație Comitetul Corona” înainte să sfârșească cu o condamnare de trei ani de închisoare în Germania. Robert F. Kennedy Jr. a transformat procesele și activismul anti-vaccin într-un brand politic. În România, Diana Șoșoacă își etalează teatrul obstrucționist ca imunitate politică. Țări diferite, contexte diferite, aceeași escrocherie. Wakefield a fugit în America și încă prosperă pe circuitul conferințelor. Fuellmich n-a fost la fel de norocos. Dar toți au obținut o formă de „leadership,” o celebritate toxică construită nu pe adevăr, ci pe înșelăciune profitabilă.
Ironia? Aceleași personaje denunță „Big Pharma” ca fiind răul suprem, ignorând însă evidența: dacă difuzoarele de uleiuri și tincturile homeopate ar putea rivaliza vaccinurile la vânzări, Big Pharma s-ar reprofila mâine fără ezitare. Ei vând ceea ce funcționează, iar ceea ce funcționează este acela in care publicul încă, cu greu, mai are încredere. Singurul motiv pentru care piața nu a fost complet cucerită de pseudoștiință este că știința riguroasă, în ciuda zgomotului panicard, continuă să producă rezultate care chiar vindecă. Dar eroziunea este constantă, dălțile lucrând necontenit: politicieni, clerici, antreprenori ai conspirației, influenceri online. Rând pe rând, cioplesc din credibilitatea medicinei.
Această eroziune se reflectă deja în politică. Nu mai alegem lideri care se văd ca administratori ai întregii națiuni. Alegem campioni de facțiune: Orban în Ungaria, Trump în America, Bolsonaro în Brazilia, alții în alte părți. Lideri care sacrifică binele colectiv pentru tribul lor. În timpul pandemiei de COVID-19, am supraviețuit nu datorită lor, ci în ciuda lor. Destui politicieni, fie speriați, fie responsabili, au împins înainte vaccinurile, carantinele și sprijinul economic. Dar, la mai bine de cinci ani distanță, cicatricile rămân. Deciziile pandemice sunt judecate ca trădări, vaccinurile sunt pictate ca escrocherii, iar Big Pharma este eternul inamic. Următoarea criză nu va fi atât de norocoasă.
Pentru că mișcarea anti-știință a crescut. Calitatea conducerii politice a scăzut. Și dacă o altă pandemie lovește în timp ce această neîncredere este în metastază, tratamentele vor fi întârziate, vaccinurile vor fi privite cu suspiciune, sănătatea publică va fi sabotată. Politicienii se vor teme mai mult de răzbunarea mulțimilor radicalizate de pe internet decât de boala însăși. Alții vor îmbrățișa nihilismul „supraviețuirii celui mai adaptat,” o mantră împachetată ca libertate, dar care în realitate nu este decât abdicarea de la responsabilitate și crimă. În acel punct, la ce mai folosește un leac dacă nu părăsește niciodată raftul laboratorului? Va fi împins în umbră de ceaiuri detox, sucuri „care întăresc imunitatea” sau, grotesc, de ultima renaștere a clismei cu cafea.
Richard Dawkins a folosit cândva jocul Șoim–Porumbel în cartea sa “The Selfish Gene” pentru a explica modul în care strategiile evolutive echilibrează agresiunea și docilitatea. Șoimii luptă; porumbeii se retrag. În timp, apare un echilibru. Dar omenirea nu mai respectă echilibrul. Am scăpat de scenariul naturii inventând medicina, salvând vieți, construind civilizații. Acum, pervers, propria noastră inteligență a întors instinctele antice împotriva noastră. Radicalizarea, lăcomia, minciunile, aceste strategii de supraviețuire sunt amplificate chiar de instrumentele pe care le-am construit pentru a scăpa de ele.
Porumbeii, comozi și prea încrezători, își imaginează că simpla lor majoritate, civilitatea, „imaginea curată” vor fi suficiente pentru a ține șoimii la distanță. Dar șoimii nu cer permisiunea. Ei atacă. Și atunci când atacă, fie ca virus, fie ca demagog, fie ca mașinărie conspiraționistă, nu suferă doar un trib, ci noi toți. Ne putem amăgi singuri că suntem zei, că informația și rațiunea ne vor proteja. Dar șoimii deja se rotesc deasupra.
Am făcut un pariu: să dăm oamenilor cunoaștere și rațiunea va urma. Acest pariu este acum sub presiune. Mașinăria radicalizării a transformat internetul din autostradă în câmp minat. Dacă instituțiile care apără știința publică vor devalizate de către lideri cinici, șarlatani și oportuniști, atunci descoperirea va însemna mai puțin, iar neîncrederea mai mult. Alegerea rămâne a noastră: să cerem responsabilitate de la platforme și promotori, să insistăm asupra dovezilor acolo unde afirmațiile au costuri, și să tratăm alfabetizarea științifică drept infrastructură publică, nu lux de butic. Fără asta, șoimii nu ne vor testa doar apărarea. O vor devora.
References
Dawkins, Richard. The Selfish Gene. Oxford University Press, 1976. (Hawk–Dove game theory, evolutionary stable strategies).
Wakefield, Andrew J. et al. “Ileal-lymphoid-nodular hyperplasia, non-specific colitis, and pervasive developmental disorder in children.” The Lancet, 1998. [Retracted 2010].
General Medical Council (UK). Fitness to Practise Panel Hearing: Dr Andrew Wakefield, 2010. (Revocation of Wakefield’s medical license).
Deer, Brian. The Doctor Who Fooled the World: Science, Deception, and the War on Vaccines. Johns Hopkins University Press, 2020. (Investigative work exposing Wakefield’s funding from solicitor Richard Barr).
Speaking of Research. “The MMR – Andrew Wakefield Scandal.” April 27, 2021. (Details on payments from Richard Barr).
Reports on Reiner Fuellmich’s conviction: Deutsche Welle (DW), March 2024. (German court sentencing for embezzlement tied to “Corona Committee Foundation”).
RFK Jr. anti-vaccine advocacy and litigation background: New York Times, Washington Post, and Associated Press coverage, 2020–2024.
On Romanian political figures (Diana Șoșoacă, Anca Hagimă, etc.): Romanian press outlets such as Adevărul, HotNews.ro, and G4Media (2021–2025 coverage).